when life gives you lemons make lemonade
sâmbătă, iulie 31, 2010
marți, iulie 27, 2010
duminică, iulie 25, 2010
vineri, iulie 23, 2010
joi, iulie 15, 2010
De incurajare
Nu e nevoie de un moment special pentru a o lua de la început, dar atunci când porneşti la un nou drum este întotdeauna un moment special.
De ce să nu fie chiar azi un nou început. Un bun prilej de a da la o parte ceaţa din gânduri pentru a scoate la iveală acele câteva lucruri importante pentru noi
In fata fiecaruia dintre noi se deschide un drum pe care trebuie sa-l parcurgem pentru ca la capatul lui se afla destinul nostru. Fiecare dintre noi este liber sa parcurga acest drum asa cum isi doreste, insa atentie, exista doar un singur sens ce duce numai inainte. Uneori, suntem nerabdatori si grabim lucrurile, alteori, ramanem blocati intr-un punct de care, credem noi, nu mai putem trece.
De cele mai multe ori, privim inainte si spunem in sinea noastra: „Inca un pic si voi fi fericit!” sau „Cand voi obtine acel lucru, voi fi intr-adevar fericit!”. Astfel, suntem orbiti de naivitatea unor destinatii la care vrem sa ajungem si care ne ofera iluzia unei fericiri depline.
Ca urmare, va propun urmatorul lucru: hai sa nu mai privim acest traseu ca pe un drum unde la capat se afla implinirea noastra, ci ca pe un punct care se prelungeste cu fiecare moment.
In acest fel, suntem obligati sa gasim acum motivele pentru a fi fericiti, nu peste o luna sau peste un an. In acest fel, evitam sa mai trecem cu vederea micile bucurii in speranta ca vom obtine marea fericire!
Am devenit oarecum dependenti de expresia „atunci cand..”. Atunci cand o sa obtin acel job, o sa-mi cumpar masina visata. Atunci cand el va veni primul la mine, il voi ierta. Atunci cand voi avea casa mea, nu voi mai depinde de nimeni. Atunci cand voi calatori, ma voi elibera de stres.
Atunci cand seful nu imi va mai impune atat de multe reguli, voi avea rezultate mai bune. Atunci cand copiii vor creste, voi avea mai mult timp pentru mine. Atunci cand imi voi plati toate datoriile, vi fi fericit. Suntem ceea ce gandim, iar daca gandul nostru va fi proiectat mereu in viitorul idealizat de noi, nu mai constientizam bucuriile prezentului.
Mai exact, ne consolam ca vom gasi ceva mai bun, fugind de realitatea care ne inconjoara si implicit de bucuriile prezente!
Ce spuneti de: „acum cand...” ? Este la indemana oricui sa pretuiasca clipa prezenta si oamenii care inca mai sunt alaturi de el. Acum, cand stau langa copilul meu, ma simt implinit. Acum, cand imi oferi sprijinul tau, nu ma simt singur.
Acum, cand am 45 de ani, am o adevarata experienta in spate. Acum, cand am 20 de ani, am un viitor in fata. Acum, cand ne certam, realizez ca relatia noastra trebuie imbunatatita. Acum, cand sunt trist, trebuie sa caut adevaratele motive pentru care am aceasta stare si sa le elimin. Acum, cand nu am tot ce-mi doresc, inseamna ca nu stiu ce-mi doresc cu adevarat. Acum, in aceasta clipa, am posibilitatea alegerii!
Nu exista scuze in a fi fericiti si nici oameni care sa nu te ajute sa gasesti aceasta fericire!
Elimina temerile si bucura-te de tot ceea ce te inconjoara acum!
Ca sa iti demonstrezi chiar tu acest lucru, iti propun un exercitiu: suna o persoana draga pe care ai neglijat-o in ultima vreme si spune-i „te iubesc”. Daca este langa tine, cu atat mai bine. Vei vedea ce usor este sa pretuiesti oamenii de langa tine si sa fii pretuit. Vei vedea ca fericirea se cultiva!
Si nu uitati... pretuiti clipa! ;)
De ce să nu fie chiar azi un nou început. Un bun prilej de a da la o parte ceaţa din gânduri pentru a scoate la iveală acele câteva lucruri importante pentru noi
In fata fiecaruia dintre noi se deschide un drum pe care trebuie sa-l parcurgem pentru ca la capatul lui se afla destinul nostru. Fiecare dintre noi este liber sa parcurga acest drum asa cum isi doreste, insa atentie, exista doar un singur sens ce duce numai inainte. Uneori, suntem nerabdatori si grabim lucrurile, alteori, ramanem blocati intr-un punct de care, credem noi, nu mai putem trece.
De cele mai multe ori, privim inainte si spunem in sinea noastra: „Inca un pic si voi fi fericit!” sau „Cand voi obtine acel lucru, voi fi intr-adevar fericit!”. Astfel, suntem orbiti de naivitatea unor destinatii la care vrem sa ajungem si care ne ofera iluzia unei fericiri depline.
Ca urmare, va propun urmatorul lucru: hai sa nu mai privim acest traseu ca pe un drum unde la capat se afla implinirea noastra, ci ca pe un punct care se prelungeste cu fiecare moment.
In acest fel, suntem obligati sa gasim acum motivele pentru a fi fericiti, nu peste o luna sau peste un an. In acest fel, evitam sa mai trecem cu vederea micile bucurii in speranta ca vom obtine marea fericire!
Am devenit oarecum dependenti de expresia „atunci cand..”. Atunci cand o sa obtin acel job, o sa-mi cumpar masina visata. Atunci cand el va veni primul la mine, il voi ierta. Atunci cand voi avea casa mea, nu voi mai depinde de nimeni. Atunci cand voi calatori, ma voi elibera de stres.
Atunci cand seful nu imi va mai impune atat de multe reguli, voi avea rezultate mai bune. Atunci cand copiii vor creste, voi avea mai mult timp pentru mine. Atunci cand imi voi plati toate datoriile, vi fi fericit. Suntem ceea ce gandim, iar daca gandul nostru va fi proiectat mereu in viitorul idealizat de noi, nu mai constientizam bucuriile prezentului.
Mai exact, ne consolam ca vom gasi ceva mai bun, fugind de realitatea care ne inconjoara si implicit de bucuriile prezente!
Ce spuneti de: „acum cand...” ? Este la indemana oricui sa pretuiasca clipa prezenta si oamenii care inca mai sunt alaturi de el. Acum, cand stau langa copilul meu, ma simt implinit. Acum, cand imi oferi sprijinul tau, nu ma simt singur.
Acum, cand am 45 de ani, am o adevarata experienta in spate. Acum, cand am 20 de ani, am un viitor in fata. Acum, cand ne certam, realizez ca relatia noastra trebuie imbunatatita. Acum, cand sunt trist, trebuie sa caut adevaratele motive pentru care am aceasta stare si sa le elimin. Acum, cand nu am tot ce-mi doresc, inseamna ca nu stiu ce-mi doresc cu adevarat. Acum, in aceasta clipa, am posibilitatea alegerii!
Nu exista scuze in a fi fericiti si nici oameni care sa nu te ajute sa gasesti aceasta fericire!
Elimina temerile si bucura-te de tot ceea ce te inconjoara acum!
Ca sa iti demonstrezi chiar tu acest lucru, iti propun un exercitiu: suna o persoana draga pe care ai neglijat-o in ultima vreme si spune-i „te iubesc”. Daca este langa tine, cu atat mai bine. Vei vedea ce usor este sa pretuiesti oamenii de langa tine si sa fii pretuit. Vei vedea ca fericirea se cultiva!
Si nu uitati... pretuiti clipa! ;)
luni, iulie 12, 2010
Deosebiri intre femei si barbati
De ce barbatii nu asculta si femeile nu stiu sa se uite pe harta? :)
sâmbătă, iunie 12, 2010
Cum sa iti indeplinesti visurile copilariei - Randy Pausch
"The Last Lecture"
Și-a alcătuit prelegerea știind că boala de care suferea era în stagiu terminal, iar doctorii îi mai dădeau cel mult 6 luni de viață într-o formă fizică bună. Expunerea sa face parte dintr-o serie de prelegeri în care intelectuali de vârf din domeniul academic încearcă să răspundă la întrebarea : “Ce învățături ai dori să împărtășești lumii dacă ai ști că aceasta e ultima ta șansă de a o face?” Pausch și-a ținut prelegerea în fața unei asistențe de 400 de colegi și studenți, care l-au întâmpinat cu ovații. El a glumit pe seama denumirii seriei “Last Lecture”, al cărei nume fusese de curând schimbat în "Journeys" (Călătorii), spunând că numele precedent s-ar fi potrivit mult mai bine în cazul său. Expunerea sa a fost pasionantă, fiind punctată de numeroase anecdote și glume. Planul prelegerii a urmărit să arate cum a reușit el să-și îndeplinească visurile copilăriei, acestea fiind:
-să experimenteze lipsa gravitației;
-să devină jucător profesionist de fotbal american în NFL;
-să scrie un articol în World Book Encyclopedia;
-să fie căpitanul Kirk, din cunoscutul serial SF Star Trek;
-să câștige animale de pluș în parcurile de distracții;
-să devină un imagineer la firma „Disney”, pentru a crea atracții în parcurile tematice.
Randy Pausch a încercat cu adevărat să-și realizeze visurile și a relatat povestea fiecărei încercări în acest sens, pentru a ajuta auditoriul să găsească metode concrete de a-i urma exemplul. Chiar și obstacolele care i s-au pus uneori în cale au avut valoarea lor, căci ele l-au ajutat să dea măsura propriei voințe pentru a le depăși. Din vis în vis, profesorul a dezvăluit și ceea ce considera el esențial în transmiterea cunoștințelor, precum eficiența muncii în echipă și toate șiretlicurile care i-au permis să facă dintr-o disciplină aridă, precum programarea pe computer, un adevărat joc. Fie că au fost încununate de succes, fie că s-au soldat cu eșecuri, încercările lui au devenit etape ale unui adevărat parcurs inițiatic care a explorat substanța benefică a visului. Pentru Randy Pausch căutarea a fost uneori mai importantă decât atingerea scopului inițial. Pe drumul către un obiectiv ratat pot fi găsiți uneori germenii altuia, mai important, care va reuși. Pentru profesorul Pausch la fel de important ca realizarea propriilor visuri a fost să-i ajute pe alții să-și atingă visurile. Dimensiunea umană a fiecărei aventuri a fost potențată și de desele evocări ale persoanelor care au contat în viața sa, cărora le-a adus mulțumirile meritate. Prin pasiunea cu care dezvăluie motorul propriei sale reușite discursul lui Randy Pausch proiectează o viziune a vieții plină de speranță și optimism.
Citate din "The Last Lecture"
- Nu putem schimba cărțile care ne-au fost împărțite, ci felul în care le jucăm.
- Experiența este ceea ce obții când nu obții ceea ce îți doreai.
- Zidurile de cărămidă sunt acolo pentru un motiv. Zidurile de cărămidă nu sunt acolo pentru a ne ține pe noi afară; zidurile de cărămidă sunt acolo pentru a ne da o șansă să arătăm cât de mult ne dorim ceva. Zidurile de cărămidă sunt acolo pentru a-i opri pe cei ce nu vor lucrul acela suficient de mult. Ele sunt acolo pentru a-i opri pe alții.
- Când vezi că faci ceva greșit și nimeni nu se deranjează să-ți mai atragă atenția, asta e cu adevărat foarte rău. Criticii tăi sunt cei care îți spun că te iubesc și că le pasă de tine.
- Cel mai mare dar pe care îl poate face un educator e să facă pe cineva să devină autoreflexiv.
- Cel mai bun mod de a învăța ceva pe cineva e să-l faci să creadă că învață altceva.
- Îi faci pe oameni să te ajute spunând adevărul; fiind onest. Prefer oricând o persoană onestă uneia la modă, pentru că moda e pe termen scurt, onestitatea e pe termen lung.
- Mi-a luat mult timp, dar în cele din urmă mi-am dat seama: când e vorba de bărbați care au un interes romantic față de tine, e foarte simplu: ignoră tot ceea ce îți spun și fii atentă doar la ceea ce fac. E cu adevărat foarte simplu. (Repetând cuvintele unei secretare de la Universitatea Carnegie Mellon)
- Fii recunoscător.
- Nu te plânge; muncește mai mult.
- Fii bun la ceva. Asta te face valoros.
- Profesorii tineri de la facultate veneau la mine și îmi spuneau: „Uau, ai devenit profesor titular mai devreme; care-i secretul tău?” Le-am spus, „E destul de simplu, căutați-mă în orice zi de vineri la 10 seara la mine în birou și vă voi spune.”
- Norocul e acel moment în care pregătirea se întâlnește cu oportunitatea.
- Dacă îți trăiești corect viața, karma se va îngriji de ea însăși. Visurile vor veni ele la tine.
Și-a alcătuit prelegerea știind că boala de care suferea era în stagiu terminal, iar doctorii îi mai dădeau cel mult 6 luni de viață într-o formă fizică bună. Expunerea sa face parte dintr-o serie de prelegeri în care intelectuali de vârf din domeniul academic încearcă să răspundă la întrebarea : “Ce învățături ai dori să împărtășești lumii dacă ai ști că aceasta e ultima ta șansă de a o face?” Pausch și-a ținut prelegerea în fața unei asistențe de 400 de colegi și studenți, care l-au întâmpinat cu ovații. El a glumit pe seama denumirii seriei “Last Lecture”, al cărei nume fusese de curând schimbat în "Journeys" (Călătorii), spunând că numele precedent s-ar fi potrivit mult mai bine în cazul său. Expunerea sa a fost pasionantă, fiind punctată de numeroase anecdote și glume. Planul prelegerii a urmărit să arate cum a reușit el să-și îndeplinească visurile copilăriei, acestea fiind:
-să experimenteze lipsa gravitației;
-să devină jucător profesionist de fotbal american în NFL;
-să scrie un articol în World Book Encyclopedia;
-să fie căpitanul Kirk, din cunoscutul serial SF Star Trek;
-să câștige animale de pluș în parcurile de distracții;
-să devină un imagineer la firma „Disney”, pentru a crea atracții în parcurile tematice.
Randy Pausch a încercat cu adevărat să-și realizeze visurile și a relatat povestea fiecărei încercări în acest sens, pentru a ajuta auditoriul să găsească metode concrete de a-i urma exemplul. Chiar și obstacolele care i s-au pus uneori în cale au avut valoarea lor, căci ele l-au ajutat să dea măsura propriei voințe pentru a le depăși. Din vis în vis, profesorul a dezvăluit și ceea ce considera el esențial în transmiterea cunoștințelor, precum eficiența muncii în echipă și toate șiretlicurile care i-au permis să facă dintr-o disciplină aridă, precum programarea pe computer, un adevărat joc. Fie că au fost încununate de succes, fie că s-au soldat cu eșecuri, încercările lui au devenit etape ale unui adevărat parcurs inițiatic care a explorat substanța benefică a visului. Pentru Randy Pausch căutarea a fost uneori mai importantă decât atingerea scopului inițial. Pe drumul către un obiectiv ratat pot fi găsiți uneori germenii altuia, mai important, care va reuși. Pentru profesorul Pausch la fel de important ca realizarea propriilor visuri a fost să-i ajute pe alții să-și atingă visurile. Dimensiunea umană a fiecărei aventuri a fost potențată și de desele evocări ale persoanelor care au contat în viața sa, cărora le-a adus mulțumirile meritate. Prin pasiunea cu care dezvăluie motorul propriei sale reușite discursul lui Randy Pausch proiectează o viziune a vieții plină de speranță și optimism.
Citate din "The Last Lecture"
- Nu putem schimba cărțile care ne-au fost împărțite, ci felul în care le jucăm.
- Experiența este ceea ce obții când nu obții ceea ce îți doreai.
- Zidurile de cărămidă sunt acolo pentru un motiv. Zidurile de cărămidă nu sunt acolo pentru a ne ține pe noi afară; zidurile de cărămidă sunt acolo pentru a ne da o șansă să arătăm cât de mult ne dorim ceva. Zidurile de cărămidă sunt acolo pentru a-i opri pe cei ce nu vor lucrul acela suficient de mult. Ele sunt acolo pentru a-i opri pe alții.
- Când vezi că faci ceva greșit și nimeni nu se deranjează să-ți mai atragă atenția, asta e cu adevărat foarte rău. Criticii tăi sunt cei care îți spun că te iubesc și că le pasă de tine.
- Cel mai mare dar pe care îl poate face un educator e să facă pe cineva să devină autoreflexiv.
- Cel mai bun mod de a învăța ceva pe cineva e să-l faci să creadă că învață altceva.
- Îi faci pe oameni să te ajute spunând adevărul; fiind onest. Prefer oricând o persoană onestă uneia la modă, pentru că moda e pe termen scurt, onestitatea e pe termen lung.
- Mi-a luat mult timp, dar în cele din urmă mi-am dat seama: când e vorba de bărbați care au un interes romantic față de tine, e foarte simplu: ignoră tot ceea ce îți spun și fii atentă doar la ceea ce fac. E cu adevărat foarte simplu. (Repetând cuvintele unei secretare de la Universitatea Carnegie Mellon)
- Fii recunoscător.
- Nu te plânge; muncește mai mult.
- Fii bun la ceva. Asta te face valoros.
- Profesorii tineri de la facultate veneau la mine și îmi spuneau: „Uau, ai devenit profesor titular mai devreme; care-i secretul tău?” Le-am spus, „E destul de simplu, căutați-mă în orice zi de vineri la 10 seara la mine în birou și vă voi spune.”
- Norocul e acel moment în care pregătirea se întâlnește cu oportunitatea.
- Dacă îți trăiești corect viața, karma se va îngriji de ea însăși. Visurile vor veni ele la tine.
luni, iunie 07, 2010
Ultima Conferinta - Randy Pausch
Pretuieste Viata! De ce? Unele din motive le puteti gasi privind filmuletul de mai jos:
Randolph Frederick Pausch (23 octombrie 1960 – 25 iulie 2008) a fost un profesor american de informatică la Universitatea Carnegie Mellon (CMU) din Pittsburgh, Pennsylvania, devenit faimos prin expunerea ținută pe 18 septembrie 2007 la Universitatea Carnegie Mellon, cunoscută sub numele de „The Last Lecture. Really Achieving Your Childhood Dreams” (Ultima prelegere. Cum să-ți îndeplinești cu adevărat visurile copilăriei), care a murit de cancer pancreatic.
In urmatoarele zile vom pune intregul lui discurs de pe 18 Septembrie 2007 de la care cu totii putem invata din experienta de viata a unui om care din pacate nu mai este printre noi.
Si nu uitati... pretuiti viata!
Randolph Frederick Pausch (23 octombrie 1960 – 25 iulie 2008) a fost un profesor american de informatică la Universitatea Carnegie Mellon (CMU) din Pittsburgh, Pennsylvania, devenit faimos prin expunerea ținută pe 18 septembrie 2007 la Universitatea Carnegie Mellon, cunoscută sub numele de „The Last Lecture. Really Achieving Your Childhood Dreams” (Ultima prelegere. Cum să-ți îndeplinești cu adevărat visurile copilăriei), care a murit de cancer pancreatic.
In urmatoarele zile vom pune intregul lui discurs de pe 18 Septembrie 2007 de la care cu totii putem invata din experienta de viata a unui om care din pacate nu mai este printre noi.
Si nu uitati... pretuiti viata!
joi, iunie 03, 2010
Respect Părinţilor de Îngeri
Ce poate fi durere mai mare decat sa pierzi un copilas? O bucatica din tine ... un sufletel... nici niste simple cuvinte nu ar putea descrie acea durere. Poate doar privind filmuletul de mai jos fiecare dintre noi poate sa simta intr-o mica masura ce inseamna cu adevarat.
Tribute to Sweet Baby Ava. Born April 14th, 2005 Died April 14th, 2005.
O durere care parca iti sfasie inima... ma si intreb unori cat de puternici pot fi astfel de parinti ca sa reuseasca sa treaca peste aceasta tragedie din viata lor si sa continue. Ar fi absurd sa ne intrebam de ce s-a intamplat ceea ce s-a intamplat cred ca totul are un rost in lume chiar si asemena momente mai tragice.
Aceste familii trec prin momente unice si foarte putini pot intelege cu adevarat pana nu trec prin aceeasi situatie. Insa nu renunta continua sa lupte si desi nu este asa de greu reusesc.
Pe cand unii dintre noi ne cainam si dramatizam totul pentru niste nimicuri ei sunt cu adevarati niste luptatori. Daca ne-am pune poate pentru cateva momente in situatia lor am intelege probabil de ce conteaza asa mult sa pretuim viata pentru ca ea este unica.
Acesti parinti din filmulet au alt copilas acuma si probabil ca experienta prin care au trecut nu o vor uita vreodata, au devenit mai puternici, mai uniti si mai iubitori de viata.
De curand pe 30 mai la ora 17:30 organizatia E.M.M.A. (eternul miracol materna alinare) a organizat ziua parintilor de ingeri pentru toti ingerasii de acolo sus.
Iubiti viata dragii mei indiferent de situatie desi poate este mai greu unori insa nimic nu are o valoare mai are ca viata si trebuie sa o pretuim cu orice pret.
Sursa Video: www.youtube.com/user/kcadeau
Tribute to Sweet Baby Ava. Born April 14th, 2005 Died April 14th, 2005.
O durere care parca iti sfasie inima... ma si intreb unori cat de puternici pot fi astfel de parinti ca sa reuseasca sa treaca peste aceasta tragedie din viata lor si sa continue. Ar fi absurd sa ne intrebam de ce s-a intamplat ceea ce s-a intamplat cred ca totul are un rost in lume chiar si asemena momente mai tragice.
Aceste familii trec prin momente unice si foarte putini pot intelege cu adevarat pana nu trec prin aceeasi situatie. Insa nu renunta continua sa lupte si desi nu este asa de greu reusesc.
Pe cand unii dintre noi ne cainam si dramatizam totul pentru niste nimicuri ei sunt cu adevarati niste luptatori. Daca ne-am pune poate pentru cateva momente in situatia lor am intelege probabil de ce conteaza asa mult sa pretuim viata pentru ca ea este unica.
Acesti parinti din filmulet au alt copilas acuma si probabil ca experienta prin care au trecut nu o vor uita vreodata, au devenit mai puternici, mai uniti si mai iubitori de viata.
De curand pe 30 mai la ora 17:30 organizatia E.M.M.A. (eternul miracol materna alinare) a organizat ziua parintilor de ingeri pentru toti ingerasii de acolo sus.
Iubiti viata dragii mei indiferent de situatie desi poate este mai greu unori insa nimic nu are o valoare mai are ca viata si trebuie sa o pretuim cu orice pret.
Sursa Video: www.youtube.com/user/kcadeau
sâmbătă, mai 22, 2010
Nu mai sunt cine am fost
There comes a point in your life when you realize who matters, who never did, who won`t anymore, and who always will. So don`t worry about people from your past, there`s a reason why they didn`t make it to your future.
luni, mai 10, 2010
U CAN - TU POTI - Iubirea adevarata intre un parinte si un copil
Povestea lui Dick si Rick Hoyt este o poveste de dragoste inspirationala dintre un tata si un fiu, bazata pe filosofia "Poti!" Deşi Rick s-a născut cu paralizie cerebrală, în ciuda personalului medical si de consiliere care le sugerau parintilor sa il interneze intr-un centru de plasament deoarece considerau ca o sa fie ca o leguma toata viata, părinţii lui au fost determinati să-l trateze la fel ca şi ceilalti băieţi ai lor. În consecinţă, Rick a crescut fiind implicat in lume fără teamă, şi când a fost de 12 ani a găsit chiar si vocea lui, cu ajutorul unei masini de vorbit, un sistem informatic care ia permis să vorbească.
În liceu, tatăl şi fiul lor au fugit prima cursa de caritate pentru a ajuta un adolescent paralizat. După această cursa Rick a spus tatălui: "Când ma duci cu caruciorul si alergam simt ca handicapul meu dispare."
Acum, la 66 şi 44 de ani, Dick şi fiul său au efectuat aproximativ 950 curse, inclusiv 60 maratoane şi şase Triathloane Ironman.
Întrebat despre acţiunile sale eroice, Dick spune pur şi simplu: "Sunt doar eu si fac toate acestea pentru ca imi iubesc familia."
Este o poveste reala si spune multe despre legatura care ar trebui sa fie intre orice copil si parinti... o iubire neconditionata si care ne leaga pe viata.
Cat adevar si cuvinte pline de inspiratie reusesc ei sa ne arate care ne dovedesc ca da fiecare dintre noi putem, pentru ca orice este posibil conteaza insa numai ca noi sa vrem acest lucru.
În liceu, tatăl şi fiul lor au fugit prima cursa de caritate pentru a ajuta un adolescent paralizat. După această cursa Rick a spus tatălui: "Când ma duci cu caruciorul si alergam simt ca handicapul meu dispare."
Acum, la 66 şi 44 de ani, Dick şi fiul său au efectuat aproximativ 950 curse, inclusiv 60 maratoane şi şase Triathloane Ironman.
Întrebat despre acţiunile sale eroice, Dick spune pur şi simplu: "Sunt doar eu si fac toate acestea pentru ca imi iubesc familia."
Este o poveste reala si spune multe despre legatura care ar trebui sa fie intre orice copil si parinti... o iubire neconditionata si care ne leaga pe viata.
Cat adevar si cuvinte pline de inspiratie reusesc ei sa ne arate care ne dovedesc ca da fiecare dintre noi putem, pentru ca orice este posibil conteaza insa numai ca noi sa vrem acest lucru.
duminică, mai 09, 2010
De la un om fără membre la un om fara nici o limita.
Nick Vujicic vorbeşte despre cum s-a schimbat de la un om fără membre la un om fara nici o limita.
luni, mai 03, 2010
Puterea de a te ridica dupa o dezamagire in viata
"Sunt momente in viata cand se intampla sa cazi... si te simti a nu mai avea puterea sa te ridici! Mai crezi ca ai speranta?
Caci va spun, eu acum sunt aci jos... cu fata in jos iar eu nu am mani si picioare si ar rebui sa fie imposibil pentru mine sa ma ridic inapoi dar nu este asa!
Vedeti ... eu as incerca de 100 de ori sa ma ridic iar daca de 100 de ori nu as reusi asta... daca nu as reusi si as renunta veti mai crede ca ma voi ridica vreodata? Ei bine nu!
Dar daca nu reusesc mai incerc din nou si din nou si din nou... dar vreau ca voi sa stiti ca nu e sfarsitul. Important este cum veti termina, veti termina puternici?
Si astfel veti gasi taria si puterea sa va ridicati inpoi, uite asa... "
Secretul succesului – cazi de 7 ori; te ridici de 8 – Proverb chinez
sâmbătă, mai 01, 2010
Nu renunta niciodata: un exemplu de viata pentru noi toti
De ce ne plangem in fiecare zi ca suntem prea grasi, prea urati , prea nu stiu cum? Sunt unele persoane care ar da orice sa fie normale ,sanatoase, fara nici o grija... sunt atatea persoane care ar da orice pentru a mai trai macar o luna sau un an si din pacate lupta zi de zi cu boala pe cand altii ar renunta asa usor la viata din unele motive exagerate pe moment.
Nick Vujicic este in opinia mea un adevarat erou, un luptator care si desi viata nu i-a fost asa de buna este printre noi si lupta reusind sa faca lucruri pe care noi chiar si cu mani sau picioare nu le reusim - este un adevarat exemplu de viata pentru noi toti.
Nick Vujicic este in opinia mea un adevarat erou, un luptator care si desi viata nu i-a fost asa de buna este printre noi si lupta reusind sa faca lucruri pe care noi chiar si cu mani sau picioare nu le reusim - este un adevarat exemplu de viata pentru noi toti.
"Erau momente in viata in care ma gandeam la viata mea si la faptul ca nu pot sa fac una sau alta... Si stai asa si te concentrezi la lucrurile pe care ti le-ai dorit sa le ai sau sa nu le ai si oarecum uiti de lucrurile pe care le ai. Si nu cred ca a fost moment al vietii mele in care sa ma fi gandit: "as vrea sa am maini, as vrea sa am picioare!" pentru ca acest a dori nu ajua la nimic. Insa ceea ce am vazut eu in viata si am inteles este faptul ca sunt cateva principii de baza si pentru care ar trebui sa multumim pentru ceea ce avem.
Nu e usor sa multumesti pentru ce ai ... va spun cand aveam doar 8 ani ma gandeam ca viata mea e distrusa, ma gandeam ca nu ma voi insura vreodata si ca nu voi avea un serviciu sau o viata si un scop. Ce fel de sot as putea sa fiu cand nu pot nici macar sa imi tin sotia de mana?
Este o minciuna sa crezi ca nu esti indeajuns de bun, este o minciuna sa crezi ca nu meriti ceva!
Iubesc viata ... stiti foarte multe persoane vin la mine si ma intreaba: "Cum se face ca zambesti asa des?" si eu le spun: "Stiti... este o poveste lunga!" :) dar sa stiti ca este si destul de simplu in acelasi timp. Este destul de greu sa zambesti unori, in viata sunt unele lucruri care se intampla pe care nu le stii si nu le intelegi si nu sitii daca veti putea trece peste, treceti prin unele furtuni care nu stiti cat vor dura. Astazi vreau sa va impartasesc unele principii de viata pe care le-am invatat eu prin viata si de care poate si voi aveti nevoie.
Sa ai rabdare va spun eu este destul de greu... si chiar daca nu am maini sa imi tin sotia de mana .... dar va spun eu atunci cand va veni momentul voi putea sa o tin puternic... nu am nevoie de mani ca sa fiu alaturi de inima ei.
Stiti este foarte infricosator sa aflati cate persoane au tulburari in alimentatie, este infricosator faptul ca sunt atatia oameni suparati pe viata din cauza situatiei lor acasa si sunt furiosi pe altii din jur, e infricosator faptul ca sunt atatea persoane care gandesc ca nu valoreaza ceva."
= Va Urma=
Din cand in cand este bine sa te opresti din urmarirea fericirii si sa te multumesti sa fi fericit – Guillaume Apoillnaire
duminică, aprilie 25, 2010
Un video inspirational - Legea atractiei
Fericirea se naste din iubire, iar iubirea se naste chiar din inima omului. – Don Miguel Riuz
miercuri, aprilie 21, 2010
De ce?
Pentru ca nu suntem singuri!
Pentru ca indiferent de probleme sau momente mai dificile vom lupta pentru viata!
Pentru ca tot timpul vom avea ceva de invatat de la luptatori carora nimeni nu le dadeau nici o sansa dar au izbavit!
Pentru ca am ales sa nu fim indiferenti!
Pentru ca ne pasa!
Pentru ca indiferent de probleme sau momente mai dificile vom lupta pentru viata!
Pentru ca tot timpul vom avea ceva de invatat de la luptatori carora nimeni nu le dadeau nici o sansa dar au izbavit!
Pentru ca am ales sa nu fim indiferenti!
Pentru ca ne pasa!
Daca doriti sa ne sustineti o puteti face punand un banner pe blogul vostru folosind codul de mai jos:
Daca doriti sa schimbati dimensiunea (dimensiunea prezenta 200X150) modificati width="200" respectiv height="150" astfel incat sa se potriveasca cu cerintele de spatiu.
sâmbătă, martie 13, 2010
Contact
Daca aveti intrebari, recomandari sau orice lucru ce ar putea argumenta de ce merita sa sustinem aceasta pledoarie pentru viata va asteptam cu drag sa ne trimiteti un mesaj urmand pasii de mai jos.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Alte povestioare de viata:
