when life gives you lemons make lemonade
sâmbătă, iulie 31, 2010
marți, iulie 27, 2010
duminică, iulie 25, 2010
vineri, iulie 23, 2010
joi, iulie 15, 2010
De incurajare
Nu e nevoie de un moment special pentru a o lua de la început, dar atunci când porneşti la un nou drum este întotdeauna un moment special.
De ce să nu fie chiar azi un nou început. Un bun prilej de a da la o parte ceaţa din gânduri pentru a scoate la iveală acele câteva lucruri importante pentru noi
In fata fiecaruia dintre noi se deschide un drum pe care trebuie sa-l parcurgem pentru ca la capatul lui se afla destinul nostru. Fiecare dintre noi este liber sa parcurga acest drum asa cum isi doreste, insa atentie, exista doar un singur sens ce duce numai inainte. Uneori, suntem nerabdatori si grabim lucrurile, alteori, ramanem blocati intr-un punct de care, credem noi, nu mai putem trece.
De cele mai multe ori, privim inainte si spunem in sinea noastra: „Inca un pic si voi fi fericit!” sau „Cand voi obtine acel lucru, voi fi intr-adevar fericit!”. Astfel, suntem orbiti de naivitatea unor destinatii la care vrem sa ajungem si care ne ofera iluzia unei fericiri depline.
Ca urmare, va propun urmatorul lucru: hai sa nu mai privim acest traseu ca pe un drum unde la capat se afla implinirea noastra, ci ca pe un punct care se prelungeste cu fiecare moment.
In acest fel, suntem obligati sa gasim acum motivele pentru a fi fericiti, nu peste o luna sau peste un an. In acest fel, evitam sa mai trecem cu vederea micile bucurii in speranta ca vom obtine marea fericire!
Am devenit oarecum dependenti de expresia „atunci cand..”. Atunci cand o sa obtin acel job, o sa-mi cumpar masina visata. Atunci cand el va veni primul la mine, il voi ierta. Atunci cand voi avea casa mea, nu voi mai depinde de nimeni. Atunci cand voi calatori, ma voi elibera de stres.
Atunci cand seful nu imi va mai impune atat de multe reguli, voi avea rezultate mai bune. Atunci cand copiii vor creste, voi avea mai mult timp pentru mine. Atunci cand imi voi plati toate datoriile, vi fi fericit. Suntem ceea ce gandim, iar daca gandul nostru va fi proiectat mereu in viitorul idealizat de noi, nu mai constientizam bucuriile prezentului.
Mai exact, ne consolam ca vom gasi ceva mai bun, fugind de realitatea care ne inconjoara si implicit de bucuriile prezente!
Ce spuneti de: „acum cand...” ? Este la indemana oricui sa pretuiasca clipa prezenta si oamenii care inca mai sunt alaturi de el. Acum, cand stau langa copilul meu, ma simt implinit. Acum, cand imi oferi sprijinul tau, nu ma simt singur.
Acum, cand am 45 de ani, am o adevarata experienta in spate. Acum, cand am 20 de ani, am un viitor in fata. Acum, cand ne certam, realizez ca relatia noastra trebuie imbunatatita. Acum, cand sunt trist, trebuie sa caut adevaratele motive pentru care am aceasta stare si sa le elimin. Acum, cand nu am tot ce-mi doresc, inseamna ca nu stiu ce-mi doresc cu adevarat. Acum, in aceasta clipa, am posibilitatea alegerii!
Nu exista scuze in a fi fericiti si nici oameni care sa nu te ajute sa gasesti aceasta fericire!
Elimina temerile si bucura-te de tot ceea ce te inconjoara acum!
Ca sa iti demonstrezi chiar tu acest lucru, iti propun un exercitiu: suna o persoana draga pe care ai neglijat-o in ultima vreme si spune-i „te iubesc”. Daca este langa tine, cu atat mai bine. Vei vedea ce usor este sa pretuiesti oamenii de langa tine si sa fii pretuit. Vei vedea ca fericirea se cultiva!
Si nu uitati... pretuiti clipa! ;)
De ce să nu fie chiar azi un nou început. Un bun prilej de a da la o parte ceaţa din gânduri pentru a scoate la iveală acele câteva lucruri importante pentru noi
In fata fiecaruia dintre noi se deschide un drum pe care trebuie sa-l parcurgem pentru ca la capatul lui se afla destinul nostru. Fiecare dintre noi este liber sa parcurga acest drum asa cum isi doreste, insa atentie, exista doar un singur sens ce duce numai inainte. Uneori, suntem nerabdatori si grabim lucrurile, alteori, ramanem blocati intr-un punct de care, credem noi, nu mai putem trece.
De cele mai multe ori, privim inainte si spunem in sinea noastra: „Inca un pic si voi fi fericit!” sau „Cand voi obtine acel lucru, voi fi intr-adevar fericit!”. Astfel, suntem orbiti de naivitatea unor destinatii la care vrem sa ajungem si care ne ofera iluzia unei fericiri depline.
Ca urmare, va propun urmatorul lucru: hai sa nu mai privim acest traseu ca pe un drum unde la capat se afla implinirea noastra, ci ca pe un punct care se prelungeste cu fiecare moment.
In acest fel, suntem obligati sa gasim acum motivele pentru a fi fericiti, nu peste o luna sau peste un an. In acest fel, evitam sa mai trecem cu vederea micile bucurii in speranta ca vom obtine marea fericire!
Am devenit oarecum dependenti de expresia „atunci cand..”. Atunci cand o sa obtin acel job, o sa-mi cumpar masina visata. Atunci cand el va veni primul la mine, il voi ierta. Atunci cand voi avea casa mea, nu voi mai depinde de nimeni. Atunci cand voi calatori, ma voi elibera de stres.
Atunci cand seful nu imi va mai impune atat de multe reguli, voi avea rezultate mai bune. Atunci cand copiii vor creste, voi avea mai mult timp pentru mine. Atunci cand imi voi plati toate datoriile, vi fi fericit. Suntem ceea ce gandim, iar daca gandul nostru va fi proiectat mereu in viitorul idealizat de noi, nu mai constientizam bucuriile prezentului.
Mai exact, ne consolam ca vom gasi ceva mai bun, fugind de realitatea care ne inconjoara si implicit de bucuriile prezente!
Ce spuneti de: „acum cand...” ? Este la indemana oricui sa pretuiasca clipa prezenta si oamenii care inca mai sunt alaturi de el. Acum, cand stau langa copilul meu, ma simt implinit. Acum, cand imi oferi sprijinul tau, nu ma simt singur.
Acum, cand am 45 de ani, am o adevarata experienta in spate. Acum, cand am 20 de ani, am un viitor in fata. Acum, cand ne certam, realizez ca relatia noastra trebuie imbunatatita. Acum, cand sunt trist, trebuie sa caut adevaratele motive pentru care am aceasta stare si sa le elimin. Acum, cand nu am tot ce-mi doresc, inseamna ca nu stiu ce-mi doresc cu adevarat. Acum, in aceasta clipa, am posibilitatea alegerii!
Nu exista scuze in a fi fericiti si nici oameni care sa nu te ajute sa gasesti aceasta fericire!
Elimina temerile si bucura-te de tot ceea ce te inconjoara acum!
Ca sa iti demonstrezi chiar tu acest lucru, iti propun un exercitiu: suna o persoana draga pe care ai neglijat-o in ultima vreme si spune-i „te iubesc”. Daca este langa tine, cu atat mai bine. Vei vedea ce usor este sa pretuiesti oamenii de langa tine si sa fii pretuit. Vei vedea ca fericirea se cultiva!
Si nu uitati... pretuiti clipa! ;)
luni, iulie 12, 2010
Deosebiri intre femei si barbati
De ce barbatii nu asculta si femeile nu stiu sa se uite pe harta? :)
sâmbătă, iunie 12, 2010
Cum sa iti indeplinesti visurile copilariei - Randy Pausch
"The Last Lecture"
Și-a alcătuit prelegerea știind că boala de care suferea era în stagiu terminal, iar doctorii îi mai dădeau cel mult 6 luni de viață într-o formă fizică bună. Expunerea sa face parte dintr-o serie de prelegeri în care intelectuali de vârf din domeniul academic încearcă să răspundă la întrebarea : “Ce învățături ai dori să împărtășești lumii dacă ai ști că aceasta e ultima ta șansă de a o face?” Pausch și-a ținut prelegerea în fața unei asistențe de 400 de colegi și studenți, care l-au întâmpinat cu ovații. El a glumit pe seama denumirii seriei “Last Lecture”, al cărei nume fusese de curând schimbat în "Journeys" (Călătorii), spunând că numele precedent s-ar fi potrivit mult mai bine în cazul său. Expunerea sa a fost pasionantă, fiind punctată de numeroase anecdote și glume. Planul prelegerii a urmărit să arate cum a reușit el să-și îndeplinească visurile copilăriei, acestea fiind:
-să experimenteze lipsa gravitației;
-să devină jucător profesionist de fotbal american în NFL;
-să scrie un articol în World Book Encyclopedia;
-să fie căpitanul Kirk, din cunoscutul serial SF Star Trek;
-să câștige animale de pluș în parcurile de distracții;
-să devină un imagineer la firma „Disney”, pentru a crea atracții în parcurile tematice.
Randy Pausch a încercat cu adevărat să-și realizeze visurile și a relatat povestea fiecărei încercări în acest sens, pentru a ajuta auditoriul să găsească metode concrete de a-i urma exemplul. Chiar și obstacolele care i s-au pus uneori în cale au avut valoarea lor, căci ele l-au ajutat să dea măsura propriei voințe pentru a le depăși. Din vis în vis, profesorul a dezvăluit și ceea ce considera el esențial în transmiterea cunoștințelor, precum eficiența muncii în echipă și toate șiretlicurile care i-au permis să facă dintr-o disciplină aridă, precum programarea pe computer, un adevărat joc. Fie că au fost încununate de succes, fie că s-au soldat cu eșecuri, încercările lui au devenit etape ale unui adevărat parcurs inițiatic care a explorat substanța benefică a visului. Pentru Randy Pausch căutarea a fost uneori mai importantă decât atingerea scopului inițial. Pe drumul către un obiectiv ratat pot fi găsiți uneori germenii altuia, mai important, care va reuși. Pentru profesorul Pausch la fel de important ca realizarea propriilor visuri a fost să-i ajute pe alții să-și atingă visurile. Dimensiunea umană a fiecărei aventuri a fost potențată și de desele evocări ale persoanelor care au contat în viața sa, cărora le-a adus mulțumirile meritate. Prin pasiunea cu care dezvăluie motorul propriei sale reușite discursul lui Randy Pausch proiectează o viziune a vieții plină de speranță și optimism.
Citate din "The Last Lecture"
- Nu putem schimba cărțile care ne-au fost împărțite, ci felul în care le jucăm.
- Experiența este ceea ce obții când nu obții ceea ce îți doreai.
- Zidurile de cărămidă sunt acolo pentru un motiv. Zidurile de cărămidă nu sunt acolo pentru a ne ține pe noi afară; zidurile de cărămidă sunt acolo pentru a ne da o șansă să arătăm cât de mult ne dorim ceva. Zidurile de cărămidă sunt acolo pentru a-i opri pe cei ce nu vor lucrul acela suficient de mult. Ele sunt acolo pentru a-i opri pe alții.
- Când vezi că faci ceva greșit și nimeni nu se deranjează să-ți mai atragă atenția, asta e cu adevărat foarte rău. Criticii tăi sunt cei care îți spun că te iubesc și că le pasă de tine.
- Cel mai mare dar pe care îl poate face un educator e să facă pe cineva să devină autoreflexiv.
- Cel mai bun mod de a învăța ceva pe cineva e să-l faci să creadă că învață altceva.
- Îi faci pe oameni să te ajute spunând adevărul; fiind onest. Prefer oricând o persoană onestă uneia la modă, pentru că moda e pe termen scurt, onestitatea e pe termen lung.
- Mi-a luat mult timp, dar în cele din urmă mi-am dat seama: când e vorba de bărbați care au un interes romantic față de tine, e foarte simplu: ignoră tot ceea ce îți spun și fii atentă doar la ceea ce fac. E cu adevărat foarte simplu. (Repetând cuvintele unei secretare de la Universitatea Carnegie Mellon)
- Fii recunoscător.
- Nu te plânge; muncește mai mult.
- Fii bun la ceva. Asta te face valoros.
- Profesorii tineri de la facultate veneau la mine și îmi spuneau: „Uau, ai devenit profesor titular mai devreme; care-i secretul tău?” Le-am spus, „E destul de simplu, căutați-mă în orice zi de vineri la 10 seara la mine în birou și vă voi spune.”
- Norocul e acel moment în care pregătirea se întâlnește cu oportunitatea.
- Dacă îți trăiești corect viața, karma se va îngriji de ea însăși. Visurile vor veni ele la tine.
Și-a alcătuit prelegerea știind că boala de care suferea era în stagiu terminal, iar doctorii îi mai dădeau cel mult 6 luni de viață într-o formă fizică bună. Expunerea sa face parte dintr-o serie de prelegeri în care intelectuali de vârf din domeniul academic încearcă să răspundă la întrebarea : “Ce învățături ai dori să împărtășești lumii dacă ai ști că aceasta e ultima ta șansă de a o face?” Pausch și-a ținut prelegerea în fața unei asistențe de 400 de colegi și studenți, care l-au întâmpinat cu ovații. El a glumit pe seama denumirii seriei “Last Lecture”, al cărei nume fusese de curând schimbat în "Journeys" (Călătorii), spunând că numele precedent s-ar fi potrivit mult mai bine în cazul său. Expunerea sa a fost pasionantă, fiind punctată de numeroase anecdote și glume. Planul prelegerii a urmărit să arate cum a reușit el să-și îndeplinească visurile copilăriei, acestea fiind:
-să experimenteze lipsa gravitației;
-să devină jucător profesionist de fotbal american în NFL;
-să scrie un articol în World Book Encyclopedia;
-să fie căpitanul Kirk, din cunoscutul serial SF Star Trek;
-să câștige animale de pluș în parcurile de distracții;
-să devină un imagineer la firma „Disney”, pentru a crea atracții în parcurile tematice.
Randy Pausch a încercat cu adevărat să-și realizeze visurile și a relatat povestea fiecărei încercări în acest sens, pentru a ajuta auditoriul să găsească metode concrete de a-i urma exemplul. Chiar și obstacolele care i s-au pus uneori în cale au avut valoarea lor, căci ele l-au ajutat să dea măsura propriei voințe pentru a le depăși. Din vis în vis, profesorul a dezvăluit și ceea ce considera el esențial în transmiterea cunoștințelor, precum eficiența muncii în echipă și toate șiretlicurile care i-au permis să facă dintr-o disciplină aridă, precum programarea pe computer, un adevărat joc. Fie că au fost încununate de succes, fie că s-au soldat cu eșecuri, încercările lui au devenit etape ale unui adevărat parcurs inițiatic care a explorat substanța benefică a visului. Pentru Randy Pausch căutarea a fost uneori mai importantă decât atingerea scopului inițial. Pe drumul către un obiectiv ratat pot fi găsiți uneori germenii altuia, mai important, care va reuși. Pentru profesorul Pausch la fel de important ca realizarea propriilor visuri a fost să-i ajute pe alții să-și atingă visurile. Dimensiunea umană a fiecărei aventuri a fost potențată și de desele evocări ale persoanelor care au contat în viața sa, cărora le-a adus mulțumirile meritate. Prin pasiunea cu care dezvăluie motorul propriei sale reușite discursul lui Randy Pausch proiectează o viziune a vieții plină de speranță și optimism.
Citate din "The Last Lecture"
- Nu putem schimba cărțile care ne-au fost împărțite, ci felul în care le jucăm.
- Experiența este ceea ce obții când nu obții ceea ce îți doreai.
- Zidurile de cărămidă sunt acolo pentru un motiv. Zidurile de cărămidă nu sunt acolo pentru a ne ține pe noi afară; zidurile de cărămidă sunt acolo pentru a ne da o șansă să arătăm cât de mult ne dorim ceva. Zidurile de cărămidă sunt acolo pentru a-i opri pe cei ce nu vor lucrul acela suficient de mult. Ele sunt acolo pentru a-i opri pe alții.
- Când vezi că faci ceva greșit și nimeni nu se deranjează să-ți mai atragă atenția, asta e cu adevărat foarte rău. Criticii tăi sunt cei care îți spun că te iubesc și că le pasă de tine.
- Cel mai mare dar pe care îl poate face un educator e să facă pe cineva să devină autoreflexiv.
- Cel mai bun mod de a învăța ceva pe cineva e să-l faci să creadă că învață altceva.
- Îi faci pe oameni să te ajute spunând adevărul; fiind onest. Prefer oricând o persoană onestă uneia la modă, pentru că moda e pe termen scurt, onestitatea e pe termen lung.
- Mi-a luat mult timp, dar în cele din urmă mi-am dat seama: când e vorba de bărbați care au un interes romantic față de tine, e foarte simplu: ignoră tot ceea ce îți spun și fii atentă doar la ceea ce fac. E cu adevărat foarte simplu. (Repetând cuvintele unei secretare de la Universitatea Carnegie Mellon)
- Fii recunoscător.
- Nu te plânge; muncește mai mult.
- Fii bun la ceva. Asta te face valoros.
- Profesorii tineri de la facultate veneau la mine și îmi spuneau: „Uau, ai devenit profesor titular mai devreme; care-i secretul tău?” Le-am spus, „E destul de simplu, căutați-mă în orice zi de vineri la 10 seara la mine în birou și vă voi spune.”
- Norocul e acel moment în care pregătirea se întâlnește cu oportunitatea.
- Dacă îți trăiești corect viața, karma se va îngriji de ea însăși. Visurile vor veni ele la tine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Alte povestioare de viata:
